Hwarangdae Express

Posted by: baicusi on: mai 3, 2009

• In: Uncategorized
• 2 Comments

Hwarangdae Express

Citeam, îţi citeam cu voce tare Budila Express

 Şi tu izbucneai în rîs, îmi furai cartea din faţă.

Eu continuam să citesc cu veioza aprinsă multă vreme

După ce tu adormeai, ascultînd respiraţia ta regulată.

Acum locuiesc în apartamentele profilor de la HUFS

Şi Hwarangdae Express, trenul,

Trece în fiece noapte prin faţa ferestrei mele.

Cine a aranjat lucrurile ca eu, un poet serios, să predau

Comoara limbii noastre revărsată pe moşie

Unor studenţi coreeni, cu ochii de peşte, cu piele de şarpe

Trei ore cu autocarul pînă în campusul din Yongin

Colegii coreeni nu vorbesc deloc unul cu altul

Noi, est europenii, mai vorbim de una, de alta,

 Studenţilor mei însă nu le pasă de Nabokov, n-au buchisit pentru examen

Lolita N-au nici un chef să citească romanele lui Kundera.

Ce să le spun despre Estul Europei C

um să plîngă alături de cardinalul Wojtila

Cînd budozerele vin să-i dărâme catedralele

Cum să înţeleagă lacrima bulgară

După ce umbrela îi înţeapă coasta

Şi în loc de sînge curge ambrozie

Şi sculptorul Hristo încearcă să-i panseze rănile

De ce s-ar prăbuşi peste ei zidurile din Srebrenica, Sarajevo

De ce s-ar îneca odată cu familiile albaneze

Încercînd să ajungă cu un obiect plutitor la Trieste.

Ce înseamnă să fii estic, să se uite la tine toţi vesticii

Cu aerele unui profesor care te-a prins cu tema nefacuta.

 

Nici tu, Coreea, nu stai deloc mai bine.

Cunosc doi fraţi care, ca într-o poezie de Marin Sorescu

S-au certat din pricina unui metru de gard

Un metru a mutat unul gardul în grădina celuilalt

Si să vezi tărăboi, vălmăşag

Eu am visat că fratele meu geamăn alerga după mine cu un cuţit

Eu nu am un frate geamăn, dar tu ai, Coreea, şi el îţi vrea beregata

Te pîndeşte de dincolo de gard

Şi tu ai da orice să ştii ce e în mintea lui,

Abel îi pregăteşte lui Cain ţeasta de măgar.

Coreea, Witgenstein ne învaţă că atunci când cineva

Aleargă după noi cu un cuţit de vânătoare

N-are rost să mai discutăm despre actele de limbaj

Ci e mai sigur să o luăm la sănătoasa!

Pe desupra campusului Yong in zboară la mică înălţime

Elicoptere de luptă, ca-a Apocalipsa acum, dar tu nu joci într-un film

În nici o altă ţară din lume oamenii nu privesc mai indiferenţi

Manevrele continue, cu armament real, ca şi când războiul a început deja

Sau mai bine spus ca şi când el nu s-a terminat niciodată

Războiul tău e unul invizibil, duşmanul poate apărea de oriunde

Nu ştii ce general dement mută soldăţeii de plastic,

Nu ştii ce submarin de jucărie vei mai găsi abandonat pe uscat!

I live in a preety how town pe nume Seul

Dar sufletul meu urcă în fiecare noapte în Hwarangdae Express

Şi străbate câmpurile lungi de orez

Casele cu acoperişurile acoperite de frunze de bostani

De parcă ţăranii se pregătesc tot timpul anului pentru Halloween

Sufletul meu e tare obosit pentru că noaptea întreagă

Călătoreşte cu Hwarandae Express, clasa a doua, la geam.

Locuiesc în Nadong, aici începe iadul, dincolo în Kadond e paradisul

Între Kadong şi Nadong cineva a trasat o linie invizibila

Ca linia de separatie dintre Nord şi Sud.

Locuiesc în Nadong, mă hrănesc cu ierburi, fac supă din frunze de castan

Frigiderul meu este gol şi bâzâie şi împrăştie peste brânza topită gaz sarin

Dincolo, în Kadong, au internet broadband

Cada mea e mică şi veche ei au jacuzzi şi la robinet curge lapte cu miere

Cum două clădiri atît de apropiate pot fi atât de diferite!

Cum două popoare (unii cred că un singur popor, uri nara) pot fi atât de diferite!

Cine eşti tu Coreea, frumoasa fardată cu blugii tăiaţi

Sau cerşetoarea în zdrenţe care doarme sub cerul liber pe câteva cartoane.

Şi una şi alta, şi kadong şi nadong

Aş vrea să-le înţeleg simfonia.

Dar poate pronia divină m-a azvârlit aici

De aici pot vedea, pot auzi, mai uşor,

Vocile celor ucişi într-un război fratricid

Noaptea se spune că pe rîul Hangdang

Ce taie Seulul în două, mereu e o graniţă în inima ta

Sufletele celor ucişi în războiul de acum 50 de ani

Se adună şi cântă într-o singură limbă

Numai călugării budişti le mai pot desluşi cuvintele stinse în gură.

Pe Iisus l-au batjocorit, i-au pus pe frunte o coroană de spini,

Şi l-au încoronat în batjocură împărat al Iudeei

Ţie ţi-au înfăşurat inima în sârmă ghimpată

Au separat cu bisturiul, atenţi,

Atriul drept de ventricolul drept, atriul stâng de ventricolul stâng

A rămas doar o jumătate de om călare pe jumătate de iepure şchiop

Şi ţi-au spus -Bucură-te! Iubeşte! Visează!

Dar cum să faci asta cu jumătate de inimă, atârnând din piept?

În Banchetul lui Platon un zeu rău i-a tăiat pe oameni în două bucăţi

Jumătăţile lor se caută una pe cealaltă

Teamă mi-este că nu se vor mai putea lipi la loc

Ca într-o veche legendă românească, cu cei doi fraţi incestuoşi

Soarele şi Luna care aleargă unul după altul dar nu reuşesc să se prindă.

Tu eşti luna, Coreea,( luna este una, genele sunt două etc)

Şi fratele tău, soarele din Nord aleargă după tine cu un cuţit uriaş

Nimeni nici un est european nu te va înţelege

Cu excepţia DDR-iştilor prin inima cărora a trecut

Timp de cinci decenii un zid cu sârmă ghimpată.

Sunt flămînd şi speriat şi obosit Coreea,

Măsele de minte mi s-au rupt, umerii mă dor

Şi aş vrea să dorm şi sufletul meu să se odihnească

Să nu se urce în fiecare noapte în Hwarangdae Express,

Şi să călătorească spre voi, amicii mei

Care aţi uitat să-mi răspundeţi la emailuri.