Baicus Iulian’s Blog

Arhivă autor

1. I:L.Caragiale, Opere, volumele I-VII, ediţie îngrijită de P. Zarifopol şi Şerban Cioculescu, Bucureşti, Editura Fundaţiilor Regale regele Carol al II-lea, 1930-1942
2. I.L. Caragiale, Opere, I-III, ediţie de Silvian Iosifescu, 1950
3. I.L. Caragiale, Opere, I-IV, ediţie de Al. Rosetti, Şerban Cioculescu şi Liviu Călin, 1959-1964

Anunțuri

Seminarul I, Introducere în epoca Marilor Clasici. Discutarea bibliografiei

Seminarul II, Introducere în „Junimea”
1. Tudor Vianu, Junimea ca grupare, în Istoria literaturii române moderne, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1971, p. 139
2. George Munteanu, Istoria literaturii române, Epoca marilor clasici, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1980
3. Sorin Alexandrescu, „Junimea”-discurs politic şi discurs cultural, în Privind înapoi, modernitatea, Bucureşti, Editura Univers, 1999, p.46
4. G. Călinescu, Junimea. Epoca domnitorului Carol I, Istoria literaturii române de la origini şi pînă în prezent, Bucureşti, Editura Minerva, 1985, p. 395
5. Z.Ornea, Junimea şi junimismul, Bucureşti, Editura Minerva, colecţia B.P.T., 1998, capitolele I şi II din volumul I, şi capitolul V din volumul al doilea

Seminarul III, Titu Maiorescu, critic şi teoretician literar
6. Titu Maiorescu, Critice, orice ediţie, următoarele studii:
7. Nicolae Manolescu, Contradicţia lui Maiorescu, ediţia a doua, Bucureşti, Editura Humanitas, 2000
8. E.Lovinescu, Titu Maiorescu, Bucuresti, Editura Minerva, 1972
9. E. Lovinescu, T. Maiorescu şi contemporanii lui (I-II, 1943-1944)
10. E. Lovinescu, T. Maiorescu şi posteritatea lui critică, (1943);
Studii biografice despre Eminescu
11. Ilina Gregori, Eminescu la Berlin, în Studii literare, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2002
12. Ilina Gregori, Ştim noi cine a fost Eminescu? Fapte, enigme, ipoteze, Bucureşti, Editura Art, 2008
13. G. Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu, Editura Litera Internaţional, 1993
14. Iulian Costache, Eminescu. Negocierea unei imagini, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2008
Seminarul IV, Mihai Eminescu. Poezia antumă şi Seminarul V, Critică literară. Poezie. Eminescu şi arhetipurile.
15. Elena Tacciu, Eminescu, poezia elementelor, eseu asupra imaginaţiei materiale în postumele de tinereţe, Editura Cartea Românească, 1979
16. Elena Tacciu, Mitologie romantică, Bucureşti, Cartea românească, 1973
17. Ioana Em. Petrescu, Eminescu. Modele cosmologice şi viziune epică, Bucureşti, Editura Minerva, 1979
18. Ion Negoiţescu, Poezia lui Eminescu, ediţia a IV-a revăzută, Bucureşti, Editura Eminescu, 1994
19. Ioana Em. Petrescu, Eminescu şi mutaţiile poeziei româneşti, Bucureşti, Viitorul Românesc, 1998
20. G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. I-IV, Editura Minerva, 1985
21. Mircea Cărtărescu, Visul chimeric, Bucureşti, Editura Litera, 1992
22. Dan C. Mihăilescu, Perspective eminesciene, Bucureşti, Editura Humanitas, 2006
23. Zoe Dumitrescu Buşulenga, Eminescu-Cultură şi creaţie, Bucureşti, Editura Eminescu, 1976
24. Zoe Dumitrescu Buşulenga, Eminescu şi romantismul german, Bucureşti, Editura Eminescu, 1986( comparatism literar)
25. Petru Poantă, Poezia lui Mihai Eminescu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1995
26. Petrescu, Aurel, Eminescu. Originile romantismului, Bucureşti, Editura Albatros, 1983
27. Petrescu, Aurel, Eminescu, metamorfoza creaţiei, Bucureşti, Editura Albatros, 1985
28. Edgar Papu, Poezia lui Eminescu, Bucureşti, Editura Eminescu, 1971
29. Tudor Vianu, Studii de literatură română, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1965
Seminarul VI, Mihai Eminescu. Proza literară
30. Eugen Simion, Proza lui Eminescu, Bucureşti, E.P.L., 1964
31. Ioan Petru Culianu, Scrieri româneşti, I, Bucureşti, Editura Nemira, 1994, toate textele despre Mihai Eminescu şi Ioan Slavici
32. Mircea Eliade, Insula lui Euthanasius, în antologia Drumul spre centru, Editura Univers, 1991
33. G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. I-IV, Editura Minerva, 1985

Seminarul VII, VIII, IX, I.L. Caragiale, Momente şi schiţe, Teatru, Nuvele

34. Florin Manolescu, Caragiale şi Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, Humanitas, 2000
35. Papadima, Liviu, Caragiale, fireşte, Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale Române, 1999.
36. Cioculescu, Şerban (1935). Corespondenţa dintre I.L. Caragiale şi Paul Zarifopol.
37. Cioculescu, Şerban (1940). Viaţa lui Ion Luca Caragiale.
38. Cioculescu, Şerban (1967). Ion Luca Caragiale.
39. Cioculescu, Şerban (2003). Caragialiana, Bucureşti: Editura Albatros, 2003
40. Călinescu, Alexandru (1976). Caragiale sau vârsta modernă a literaturii.
41. Fanache, Vasile (1997). Caragiale, Cluj: Editura Dacia, 1997
42. Iorgulescu, Mircea Marea trăncăneală: Eseu despre lumea lui Caragiale, Bucureşti: Editura Compania, 2002
43. Ştefan Cazimir, Caragiale, universul comic, 1967
44. Ştefan Cazimir, I.L.Caragiale faţă cu kitschul, 1998
45. Ion Vartic, Clanul Caragiale, Cluj-Napoca, Editura Apostrof, 2002
Seminarul X, Ion Creangă, povestitor popular sau autor cult
46. George Călinescu, Ion Creangă (Viaţa şi opera), Editura Minerva, Bucureşti, 1972.
47. Vasile Lovinescu, Creangă şi creanga de aur, Editura Rosmarin, Bucureşti, 1996
48. Zoe-Dumitrescu, Buşulenga, Ion Creangă, 1963
49. Ovidiu Bîrlea, Poveştile lui Creangă, 1967
50. Valeriu Cristea, Despre Creangă, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1988
Valeriu Cristea, Dicţionarul personajelor lui Creangă, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1999

Seminarul XI, Ioan Slavici
51. Magdalena Popescu, Ioan Slavici, 1977
52. D.Vatamaniuc, Slavici. Opera literară, 1970
53. N. Manolescu, capitolul despre Mara din Arca lui Noe, Editura Grammar, 1998

Notă: pentru fiecare autor în parte puteţi utiliza şi istoriile literare ale lui G.Călinescu, N.Manolescu, G. Munteanu sau Istoria literaturii române moderne.

Opere de Mihai Eminescu

1. Mihai Eminescu, Opere, vol. I, Poezii tipărite în timpul vieţii, Introducere, Note şi variante, ediţie critică îngrijită de Perpessicius, Fundaţia pentru Literatură şi Artă, Regele Carol al II-lea, 1939
2. Mihai Eminescu, Opere, vol. II, Poezii tipărite în timpul vieţii, Note şi variante, De la Povestea Codrului la Luceafărul, ediţie critică îngrijită de Perpessicius, Fundaţia pentru Literatură şi Artă, Regele Carol al II-lea, 1943.
3. Mihai Eminescu, Opere, vol. III, Poezii tipărite în timpul vieţii, Note şi variante, De la Doina la Kamadeva, Fundaţia pentru Literatură şi Artă, Regele Mihai I, 1944
4. Mihai Eminescu, Opere, vol. IV, Poezii postume. Anexe. Introducere. Tabloul ediţiilor, ediţie critică îngrijită de Perpesiccius, Bucureşti, Editura Academiei Române R.P.R., 1952
5. Mihai Eminescu, Opere, vol. V, Poezii postume. Anexe. Note şi variante. Exerciţii şi moloz- Addenda şi corrigenda. Apocrife. Mărturii. Indice. ediţie critică îngrijită de Perpessicius, Bucureşti, Editura Academiei Române, Muzeul Literaturii Române, R.P.R., 1958
6. Mihai Eminescu, Opere, vol. VI, Literatura populară, Introducere. Poeme originale de inspiraţie folclorică, Lirica populară, balade. Dramatice. Basme în proză, Irmoase. Paremiologie. Note şi variante. Anexe. Exerciţii şi moloz. Caetul anonim, Bibliografie, Indici. Ediţie critică îngrijită de Perpessicius, Bucureşti, Editura Academiei Române, Muzeul Literaturii Române, R.P.R., 1963
7. Mihai Eminescu, Opere, vol. VII, Proză literară. Sărmanul Dionis. La Aniversară. Cezara. Geniul pustiu. Celelalte proze postume. Texte inedite, studiu introductiv de Perpessicius, Editura Academiei Române, Muzeul Literaturii Române, 1977
8. Mihai Eminescu, Opere, vol. VIII, Teatrul original şi tradus. Traducerile de proză literară, Dicţionarul de rime, studiu introductiv de Petru Creţia, ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, 1988
9. Mihai Eminescu, Opere, vol. IX, Publicistică 1870- 1877, Albina, Familia, Federaţiunea, Convorbiri literare, Curierul de Iaşi, studiu introductiv de Al. Oprea, ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, Muzeul Literaturii române, 1988
10. Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Publicistica. 1 noiembrie 1887- 15 februarie 1890, Timpul, ediţie critică întemeiată de Perspessicius, coordonator Dimitrie Vatamaniuc, Editura Academiei Române, 1989
11. Mihai Eminescu, Opere, vol. XI, Publicistică, 17 februarie – 31 decembrie 1880, Timpul, ediţie critică întemeiată de Perspessicius, coordonator Dimitrie Vatamaniuc, Editura Academiei Române, Muzeul Literaturii Române, 1984
12. Mihai Eminescu, Opere, vol. XII, Publicistică, 1 ianuarie-31 decembrie 1881, Timpul, coordonator Dimitrie Vatamaniuc, Editura Academiei Române, Editura Academiei Române, Muzeul Literaturii române, 1985
13. Mihai Eminescu, Opere, vol. XIII, Publicistică, 1882-1883, 1888-1889, Timpul, România liberă, Fîntîna Blanduziei, ediţie critică întemeiată de Perpessicius, coordonator Dimitrie Vatamaniuc, Editura Academiei Române, Muzeul Literaturii Române, 1985
14. Mihai Eminescu, Opere, vol. XIV, Traduceri filozofice, istorice şi ştiinţifice. Hurmuzaki. Rotscher. Kant. Leskien. Bopp. Articole şi excerpte, ediţie critică întemeiată de Perspessicius, coordonator Dimitrie Vatamaniuc, studiu introductiv de Al. Oprea, Editura Academiei Române, Muzeul Literaturii Române, 1983
15. Mihai Eminescu, Opere, vol. XV, Fragmentarium, Addenda ediţiei, ediţie critică întemeiată de Perspessicius, coordonatori D.Vatamaniuc şi Petru Creţia, Editura Academiei Române, Muzeul Literaturii Române, 1993
16. Mihai Eminescu, Opere, vol. XVI, Corespondenţă. Documentar, ediţie critică întemeiată de Perspessicius, coordonatori D.Vatamaniuc şi Petru Creţia, Editura Academiei Române, Muzeul Literaturii Române, 1989
17. Dulcea mea Doamna/ Eminul meu iubit. Corespondenţa inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle, ediţie de Christina Zarifopol Ilias, Iaşi, Editura Polirom, 2000

Compania Weblog mi-a făcut o surpriză neplăcută, a uitat să transfere toate informaţiile de pe blogul Poiana lui Mayuma, aşa că aştept şi eu destul de curios ca adminii să-şi dreagă greşeala. Pînă una alta m-am mutat din nou aici, sper să reuşesc să recuperez şi datele de pe Weblog, pentru că nu am niciun fel de back up la ele şi cred că aş putea cîndva să le strîng într-o carte. Vă invit din nou pe WordPress, sper să-mi pot intra în ritm şi să revin la o cadenţă ceva mai bună, acum lucrez şi la vreo cîteva cărţi, să vedem care se va termina prima. Vă aştept cu drag!

Nu ştiu dacă v-aţi aruncat ochii peste Paravanul veneţian, Portrete şi amintiri, o carte superbissimă, un soi de memorii ale unui diplomat de carieră român, un apropiat al principesei Martha Bibescu şi al Annei de Noailles, de fapt sunt atîtea chestii nemaipomenite în carte că nu mai ştiu pe care să le aleg, e o poveste despre o lume în care oamenii conversau numai despre poezie, muzică clasică, teatru, nu ca lumea asta a noastră, în care oamenii necunoscuţi din metrou discută numai despre bani. E o lume plină de distincţie şi de graţie, cu un cod al dragostei, cu oameni plini de atenţie unii faţă de alţii, cu iubiri romantice şi inimi sensibile, ce mai, e o lume cam cum ne imaginam noi perioada interbelică. Am citit toată cartea, este superbă, nu voi intra în detalii dar voi spune doar că autorul ei, Mircea Berindei, era un rafinat proustian, de altfel a şi publicat o monografie, intitulată Marcel Proust, în 1971. În Paravanul veneţian îi reuşesc mai ales portretele feminine, delicat holbaniene, iar soţia sa este şi ea personajul unui asemenea tablou remarcabil. După ce a fost dat afară din diplomaţie, în urma reformei comuniste, a devenit scriitor, critic literar iar în ultimii 23 de viaţă s-a stins în garsoniera lui din strada Sfinţii Apostoli, în uitare aproape deplină, înconjurat doar de zeci de volume din colecţia Pleiades.

Nu vreau să adaug un exemplu livresc dar mie situaţia mi s-a părut similară cu cea a aristocratului din romanul Ghepardul lui Lampedusa. E un caz aproape simbolic pentru destinul diplomaţilor de carieră interbelici, înlocuiţi cu nişte tipi din acei cu molari de cal, descrişi de Lucian Blaga în romanul postum, Luntrea lui Charon.

Citindu-i cartea mi-am dat seama că Mircea Berindei e un proustian român, care-şi va găsi un loc binemeritat în cartea mea despre proustienii de la noi. Citez de pe coperta a patra a cărţii: „Ceea ce contează mai presus de orice în viaţă nu este numărul de cărţi pe care le posedăm înşirate acasă, în rafturi, ci învăţătura pe care am desprins-o din lectura lor, confruntată cu cea cu care ne-am ales din experienţa zilnică, pentru a putea, cu timpul, să ne bucurăm de înţelepciune şi cultură, să dobîndim tot mai multă puritate sufletească, şi bucurie de a trăi frumos, împăcaţi cu viaţa aşa cum e ea, şi main ales, împăcaţi cu noi înşine”.

Acesta a fost credoul scriitorului, iar cine a ştiut să rostească asemenea cuvinte, care i-ar putea ţine loc de epitaf, nu putea fi decît un om mare şi un suflet minunat. Am avut din cîte se pare şi noi românii cîţiva boieri ai minţii, deşi la putere mai rămîn din păcate pînă în ziua de azi mai ales oierii ei.

Cea de-a doua carte, Rostul lumii, e scrisă de un fotograf francez care imediat după cel de-al doilea Război Mondial, a pornit-o aşa într-o călătorie cu un Fiat Topollino prin mai multe ţări din Europa şi Africa, a plecat din Slovenia a străbătuut apoi Serbia, Macedonia, Grecia, Turcia, Iranul, Afganistanul, ca să ajungă pînă în pakistan. descoperind peisaje, chipuri umane, majoritatea devastate după marea conflagraţie, oraşe, rase umane, obiceiuri, etc. ideea titlului e cam greu de tradus L’usage du monde, implică şi ideea unui mod de întrebuinţare al lumii, noi ne gîndim că lumea are un sens, un rost, un mod de întrebuinţare, un mode d’employ.

Nu are sens să trăieşti ca fraierul ci trebuie să foloseşti lumea din jurul tău ca să te perfectezi. Autorul spune la un moment dat în carte: „O călătorie nu are nevoie de motive. Şi dovedeşte, în scurt timp, că-şi este sieşi suficientă. Crezi că vei face o călătorie, însă curînd pricepi că ea, călătoria, e cea care te face-sau te desface”. Cînd voi identifica întregul pasaj, voi cita şi restul, pentru că e superb. Mi se pare esenţial să ştii cum să călătoreşti, să te descoperi pas cu pas pe tot parcursul unei călătorii, unui quest iniţiatic, să te cauţi şi să te găseşti în acele peizaje şi să încerci să te identifici cu ele. Nicolas Bouvier este mult mai puţin egoist decît Gide, că tot îi reciteam luna trecută pasajele în care descria călătoriile sale în Congo, deşi Gide e un mare poet el nu-i vede în Africa pe cei deznădăjduiţi, pe cei lăsaţi de-o parte, uitaţi, defavorizaţi, cum se întîmplă în cazul lui Nicolas Bouvier, care călătorea prin Orient.

Îmi pare rău că n-a cîrmit-o puţin, căci a ajuns prin Grecia, deşi ar fi putut trece şi prin România, că tot eram noi o ţară francofonă. Voi încerca să găsesc şi să citesc şi cartea lui de călătorie în Japonia, sunt şanse foarte mari să fie o carte nemaipomenită. Nu-mi vine în minte nicio carte de acest gen scrisă de un autor român, poate Olanda lui Mihail Sadoveanu sau Rapid, Constantinopole, Bioram, a lui Camil Petrescu.

Cărţile copilăriei mele au fost… mai multe. În general, mi s-a citit, nu am crescut cu discul de pick-up de pe care un actor spune o poveste, ci mama a stat lângă mine cu cărticica în mîna şi mi-a citit.

 

Am văzut o scenă destul de cinică cu un copil de cinci anişori care se ducea la culcare şi, în loc să asculte o poveste citită de mama lui, îşi punea singur una la casetofon, ca să adoarmă. Cu siguranţă că acel copil, care s-a născut într-o familie de părinţi egoişti, atît de egoişti încît îl meditau la cinci materii în clasa a patra, motivînd că nu au niciodată timp să se ocupe de el, va avea unele probleme cînd va fi adult şi nu va iubi niciodată cărţile. Acum a crescut şi jocurile pe computer sînt lumea lui, nu a deschis niciodată o carte şi probabil nu o va face niciodată. Stă cu nasul în computer de la trei ani, cînd juca Rayman acum a ajuns la Doom 3, are cărţi dar nu a citit niciuna, nici măcar pe Harry Potter nu l-a dus la bun sfîrşit, căci a văzut întîi filmul. Şi România este plină de astfel de copii fără copilărie, care se nasc deja bătrâni, de copii fără cărţi. În Japonia sau Coreea, metroul geme de tineri care rasfoiesc manga, comicsuri, tînăra generaţie se îmbracă peste tot cu aceleaşi haine, ascultă aceeaşi muzică lipsită de linie melodică şi are aceleaşi gesturi şi aceleaşi probleme.

 

 Seamănă cu tinerii de la noi, din Anglia, din Taiwan, de aiurea. Disco, clubbing, party au devenit cuvinte universale, aproape că nu mai au nevoie de traducere. Zappam pe cablu acum un an în căutarea unui program cînd am dat absolute din întâmplare peste un talk show dedicat analizei fenomenului Harry Potter, eu cam ştiam ce amploare luase acesta în lumea întreagă, şi doi trei copilaşi drăgălaşi, pe post de invitaţi la o emisiune au început să se smiorcăie că volumele din serie apar prea greu, că nu mai au ce să citească aşa că au citit în aşteptare celui de al cincilea, pe primele patru, de cîteva ori. Am rămas boujbé. Oare nu mai există părinţi, sau învăţători care să le recomande cărţi pentru copii, sau măcar vreo doamnă bibliotecară mai mămoasă, care să le pună în braţe capodoperele literaturii pentru copii, cele pe care generaţii de oameni cu scaun la cap le-au citit, Cuore, Morcoveaţă, Dumbrava minunată, Singur pe lume, Colţ alb, Chemarea străbunilor, Gargantua şi Pantagruel, Prinţ şi cerşetor, Fram, ursul polar, Aventurile baronului Münchausen, Coliba unchiului Tom, Reter Pan, Motanul încălţat, basmele fraţilor Grimm, lui Creangă, sau Ispirescu, O mie şi una de nopţi, Pinnochio, Little Women, Cireşarii, Regina zăpezii, Micul prinţ, Insula comorii, Micul Lord Faunterloy, Robinson Crusoe,  Buratino şi cheiţa de aur, Ana celor şapte frontoane, Beţişorul fermecat, Doctorul Au Mă Doare,Aventurile lui Habar N-am,  Gelsomino în ţara mincinoşilor, Amintiri din copilărie, Kim, Aventurile şahului, Dumbrava minunată,  Alice în ţara minunilor şi Dincolo de oglindă, Moby Dick, Călătoriile lui Gulliver, poeziile cu pinguinul Appolodor, Old Possum’s Book on Practical Cats, Enciclopedia zmeilorÎnchide ochii şi vei vedea oraşul, ciclurile Indianului din dulap, Vîntului printre trestii şi Marry Poppins, Black Beauty, Povestea unui hobbit, Ursuleţul Winnie, Mihail, cîine de circ, Tom Sawyer şi Hukkleberry Finn, Cartea junglei, Vrăjitorul din Oz, Un yankeu la curtea regelui Arthur, şi multe altele iar apoi, în adolescenţă toate romanele de capă şi spadă, de Dumas, Paul Feval, seria misterele Parisului sau ale Londrei, seria Faustei, romanele din Vestul sălbatic din seria Winettou şi Fenimore Cooper, romanele cu haiduci, romanele lui Sienkiwicz si Sadoveanu, seria Sherlock Holmes, Recreaţia mare, Planeta Mamuţilor Mahmuri, Legendele Olimpului, Băieţii de pe strada Pal,  Johnny Boambă, Elevul Dima dintr-a saptea, Cismigiu et Comp, Romanul adolescentului miop, Cararea pierduta, Oamenii mării, Cocoşatul de la Notre Dame, Racheta albă, Cireşarii, Toate pînzele sus!, Martin Eden, Maşina timpului, The Catcher in the Rye, David Copperfield, Oliver Twist, Aventurile clubului Picwick, Jurnalul adolescentului miop, Muyici si faze, Exuvii, Momo, Povestea fără sfîrşit, cele peste 40 de volume din seria Jules Verne, Stăpînul inelelor, seria Ringworld, dar şi serii de BD-uri Asterix şi Obelix, Corto Maltese, Pif şi Hercule, şi la noi Mac şi Cocofifi ca să citez doar cîteva nume, alese absolut la întâmplare.

 

Şi nu am citat deloc titluri din literatura fantastică sau S.F. care ar face lista uriaşă. Nu am citat povestirile lui Kenji Miyazawa, cel mai faimos autor japonez de literatură pentru copii, pe care le-am citit cu mare bucurie deşi erau doar traduse în limba engleză, sau filmele de animaţie ale lui Hayao Miyazaki, Sento Chihiro, Vecinul meu, Totoro, şi în alte cîteva filme produse de studioul Ghibli din Tokio, care sînt la fel de interesante şi vii precum sînt şi cărţile pe care deja le-am citat. Pe lângă aceştia s-ar putea traduce în limba română şi alţi prozatori japonezi pentru copii. Răspunsul la îngrijorarea băieţeilor şi fetiţelor ce aşteptau cu sufletul la gură următorul volum din seria Harry Potter se găseşte în aceste liste absolut incomplete de nume, pe care oricine le poate completa sau mări după plac. Oricum, în ziua de azi, literatura pentru copii face cu greu faţă competiţiei cu serialul de animaţie, care, din păcate, nu e întotdeauna de calitatea filmelor produse la studiorile Ghibli, sau cu jocurile pe computer.

 

Acestea prezintă avantajul semnului iconic, al vizualului care, în culturile postmoderne, eminamente digitalizate, este preponderent asupra scripturalului, şi au în plus calitatea de a fi medii interactive, în care povestea nu mai este liniară şi unidirecţionată. O selecţie şi o grijă din partea părinţilor şi în materie de jocuri pe computer ar fi mai mult decît necesară, pentru că acestea sunt cronofage şi induc odraslelor o deloc de neglijat înclinaţie spre violenţă. Dacă nu mă credeţi jucaţi The Lost Journey sau sequelul acestui joc minunat, Dreamfall, sau Syberia şi Syberia II, deşi eu nu am reuşit să trec de primele capitole dar cele două serii de poveşti sunt extraordinare.

Absolut din întâmplare, în urmă cu doar un an, în căutarea unei cărţi pentru copii care să fie traduse în limba în limba coreeană, mi-am aruncat din nou ochii peste cartea lui Cezar Petrescu, Fram, ursul polar, pe care nu mă mai uitasem de aproape douăzeci de ani. Senzaţia mea a fost stranie, m-am trezit că analizez felul în care aceasta a fost construită, strategiile ei narative prin care îşi atrage cititorii,  pe copii. Mesajul cărţii lui Cezar Petrescu e încă foarte actual, micul pui de urs, rămas orfan putînd smulge şi acum lacrimile băieţeilor şi fetiţelor care smiorcăie în sălile de cinema la poveşti gen Brother Bear sau Save Willie.

 

Identificarea copiilor cititori cu personajul se datorează în primul rând utilizării fluxului conştiinţei, romanul fiind apoi construit prin alternanţa frecventă între persoana a treia, povestea ursului văzută cu ochii copiilor şi perspectiva lumii văzute prin ochii puiului de urs, întoarcerea la sălbăticie, cam ca în Chemarea străbunilor, un veritabil quest printre gheţari, ataşamentul său faţă de oameni care îi provoacă dorinţa de a reveni printer ei, dar şi insertul din jurnalul lui Roald Admunsen, fac cartea destul de interesantă şi pentru copii de azi. Nu mai ştiu însă în ce măsură mai sînt aceştia fascinaţi de poveşti cu exploratori polari, deşi cred că orice copil îşi doreşte să cucerească Everestul sau măcar Polul Nord sau Sud. Cartea aceasta este în mod evident o ficţiune, ursul se umanizează, devine un personaj de basm şi o paiaţă pentru celelalte animale, care nu au cum să-i înţeleagă acest histrionism. Structura narativă a cărţii lui Cezar Petrescu este deosebit de complexă, cititorul cel mic este manipulat prin această subtilă folosire a trecerilor de la persoana a treia la persoana întâi. De asemenea, unele din cărţile considerate în mod unanim a fi cărţi pentru copii cum sînt Robinson Crusoe, Călătoriile lui Gulliver sau Gargantua şi Pantagruel nu au fost deloc scrise pentru copii, ci au intenţii foarte serioase, faptul că sînt acum date pe mîna copiilor fiind mai curînd un soi de efect secundar.

 

Colegul meu maghiar de la HUFS, A. B., un stilistician cuprins de nostalgie după cărţile copilăriei, după Băieţii de pe starda Pall, o parte dintre ele le-a dăruit deja copiilor vecinilor de bloc, poate din dorinţa de a le înrădăcina dragostea pentru lectură, eu le-am pasat mai de voie, mai de nevoie, verişorilor mei mai mici, mi-a declarat că şi-ar dori să scrie cîndva un articol despre cărţile pe care le-a citit pentru prima dată cînd era copil şi pe care le-ar reciti acum cu ochiul adultului şi cu mare detaşare. Am zâmbit şi i-am spus că Matei Călinescu a teoretizat deja acest demers într-o carte de teorie literară care se numeşte Recitirea. Cartea de recitire era obsesia lui Nichita, dar ideea centrală pe care se articulează studiul lui Matei Călinescu este mult mai veche în cultura noastră, cam toţi criticii români importanţi, E. Lovinescu, sau G. Ibrăileanu susţinând ideea că prima lectură, cea de explorare nu este niciodată suficientă şi că trebuie dublată de permanente reveniri, din perspective vârstelor care se modifică permanent, vezi aici şi teoria nu mai puţin celebrelor revizuiri lovinesciene. Profesorul nostru, domnul profesor N. M., ne spunea săptămînal, nouă, studenţilor de la Masterul de literatură contemporană, că nu există lecturi ci numai relecturi, şi cred că are dreptate. E greu, însă, de făcut o afirmaţie tranşantă, nu cred că numai receptorii se modifică, odată cu ei evoluează, e adevărat mult mai lent, şi contextele socio-culturale, poate Fram nu mai e un prieten credibil pentru copii care s-au născut în faţa ecranului unui computer şi au crescut odată cu această nouă şi uimitoare carte de poveşti. Exemplul lui Fram, ursul polar, vorbeşte puţin despre drama celui care, odată depărtat de vârsta respectivă, nu mai poate regăsi identificarea totală cu care un copil citeşte aventurile ursului polar pentru întâia dată. În loc să trăiesc alături de puiul de urs, în loc să plâng de fiecare dată pentru Capi şi Sufleţel şi eroul romanului lui Hector Malot, în loc să stau pe burtă sorbind cuvintele lui Radu Lupan şi a prietenilor săi din capodopera genului, Toate pînzele sus! mă trezesc fără voia mea analizând, disecînd, distrugând obiectul admiraţiei mele de acum vreo douăzeci de ani şi ceva. Citesc şi acum cărţi pentru copii dacă sînt bine scrise, am citit şi eu pe nerăsuflate primele trei volume ale seriei Harry Potter, căci volumul al patrulea şi al cincilea mi s-au părut cam diluate şi destul de manierizat

 

Hwarangdae Express

Citeam, îţi citeam cu voce tare Budila Express

 Şi tu izbucneai în rîs, îmi furai cartea din faţă.

Eu continuam să citesc cu veioza aprinsă multă vreme

După ce tu adormeai, ascultînd respiraţia ta regulată.

Acum locuiesc în apartamentele profilor de la HUFS

Şi Hwarangdae Express, trenul,

Trece în fiece noapte prin faţa ferestrei mele.

Cine a aranjat lucrurile ca eu, un poet serios, să predau

Comoara limbii noastre revărsată pe moşie

Unor studenţi coreeni, cu ochii de peşte, cu piele de şarpe

Trei ore cu autocarul pînă în campusul din Yongin

Colegii coreeni nu vorbesc deloc unul cu altul

Noi, est europenii, mai vorbim de una, de alta,

 Studenţilor mei însă nu le pasă de Nabokov, n-au buchisit pentru examen

Lolita N-au nici un chef să citească romanele lui Kundera.

Ce să le spun despre Estul Europei C

um să plîngă alături de cardinalul Wojtila

Cînd budozerele vin să-i dărâme catedralele

Cum să înţeleagă lacrima bulgară

După ce umbrela îi înţeapă coasta

Şi în loc de sînge curge ambrozie

Şi sculptorul Hristo încearcă să-i panseze rănile

De ce s-ar prăbuşi peste ei zidurile din Srebrenica, Sarajevo

De ce s-ar îneca odată cu familiile albaneze

Încercînd să ajungă cu un obiect plutitor la Trieste.

Ce înseamnă să fii estic, să se uite la tine toţi vesticii

Cu aerele unui profesor care te-a prins cu tema nefacuta.

 

Nici tu, Coreea, nu stai deloc mai bine.

Cunosc doi fraţi care, ca într-o poezie de Marin Sorescu

S-au certat din pricina unui metru de gard

Un metru a mutat unul gardul în grădina celuilalt

Si să vezi tărăboi, vălmăşag

Eu am visat că fratele meu geamăn alerga după mine cu un cuţit

Eu nu am un frate geamăn, dar tu ai, Coreea, şi el îţi vrea beregata

Te pîndeşte de dincolo de gard

Şi tu ai da orice să ştii ce e în mintea lui,

Abel îi pregăteşte lui Cain ţeasta de măgar.

Coreea, Witgenstein ne învaţă că atunci când cineva

Aleargă după noi cu un cuţit de vânătoare

N-are rost să mai discutăm despre actele de limbaj

Ci e mai sigur să o luăm la sănătoasa!

Pe desupra campusului Yong in zboară la mică înălţime

Elicoptere de luptă, ca-a Apocalipsa acum, dar tu nu joci într-un film

În nici o altă ţară din lume oamenii nu privesc mai indiferenţi

Manevrele continue, cu armament real, ca şi când războiul a început deja

Sau mai bine spus ca şi când el nu s-a terminat niciodată

Războiul tău e unul invizibil, duşmanul poate apărea de oriunde

Nu ştii ce general dement mută soldăţeii de plastic,

Nu ştii ce submarin de jucărie vei mai găsi abandonat pe uscat!

I live in a preety how town pe nume Seul

Dar sufletul meu urcă în fiecare noapte în Hwarangdae Express

Şi străbate câmpurile lungi de orez

Casele cu acoperişurile acoperite de frunze de bostani

De parcă ţăranii se pregătesc tot timpul anului pentru Halloween

Sufletul meu e tare obosit pentru că noaptea întreagă

Călătoreşte cu Hwarandae Express, clasa a doua, la geam.

Locuiesc în Nadong, aici începe iadul, dincolo în Kadond e paradisul

Între Kadong şi Nadong cineva a trasat o linie invizibila

Ca linia de separatie dintre Nord şi Sud.

Locuiesc în Nadong, mă hrănesc cu ierburi, fac supă din frunze de castan

Frigiderul meu este gol şi bâzâie şi împrăştie peste brânza topită gaz sarin

Dincolo, în Kadong, au internet broadband

Cada mea e mică şi veche ei au jacuzzi şi la robinet curge lapte cu miere

Cum două clădiri atît de apropiate pot fi atât de diferite!

Cum două popoare (unii cred că un singur popor, uri nara) pot fi atât de diferite!

Cine eşti tu Coreea, frumoasa fardată cu blugii tăiaţi

Sau cerşetoarea în zdrenţe care doarme sub cerul liber pe câteva cartoane.

Şi una şi alta, şi kadong şi nadong

Aş vrea să-le înţeleg simfonia.

Dar poate pronia divină m-a azvârlit aici

De aici pot vedea, pot auzi, mai uşor,

Vocile celor ucişi într-un război fratricid

Noaptea se spune că pe rîul Hangdang

Ce taie Seulul în două, mereu e o graniţă în inima ta

Sufletele celor ucişi în războiul de acum 50 de ani

Se adună şi cântă într-o singură limbă

Numai călugării budişti le mai pot desluşi cuvintele stinse în gură.

Pe Iisus l-au batjocorit, i-au pus pe frunte o coroană de spini,

Şi l-au încoronat în batjocură împărat al Iudeei

Ţie ţi-au înfăşurat inima în sârmă ghimpată

Au separat cu bisturiul, atenţi,

Atriul drept de ventricolul drept, atriul stâng de ventricolul stâng

A rămas doar o jumătate de om călare pe jumătate de iepure şchiop

Şi ţi-au spus -Bucură-te! Iubeşte! Visează!

Dar cum să faci asta cu jumătate de inimă, atârnând din piept?

În Banchetul lui Platon un zeu rău i-a tăiat pe oameni în două bucăţi

Jumătăţile lor se caută una pe cealaltă

Teamă mi-este că nu se vor mai putea lipi la loc

Ca într-o veche legendă românească, cu cei doi fraţi incestuoşi

Soarele şi Luna care aleargă unul după altul dar nu reuşesc să se prindă.

Tu eşti luna, Coreea,( luna este una, genele sunt două etc)

Şi fratele tău, soarele din Nord aleargă după tine cu un cuţit uriaş

Nimeni nici un est european nu te va înţelege

Cu excepţia DDR-iştilor prin inima cărora a trecut

Timp de cinci decenii un zid cu sârmă ghimpată.

Sunt flămînd şi speriat şi obosit Coreea,

Măsele de minte mi s-au rupt, umerii mă dor

Şi aş vrea să dorm şi sufletul meu să se odihnească

Să nu se urce în fiecare noapte în Hwarangdae Express,

Şi să călătorească spre voi, amicii mei

Care aţi uitat să-mi răspundeţi la emailuri.


Anunțuri

  • Niciunul
  • baicusi: Da, dar generatia noastra e mai dragutza, mai animata de sentimente, nu crezi?
  • baicusi: Multumesc si eu!
  • pierpatrat: îți mulțumesc pentru că am putut citi această poezie superbă. și pentru că faci public tot ceea ce crezi. dan baciu

Categorii